頁: 2 : 1
Acolo
: 詩 2005-05-03 (10678 ヒット数)
Adio
: 詩 2005-05-08 (10994 ヒット数)
Amintire
: 詩 2005-05-15 (8743 ヒット数)
Apa morților
: 詩 2005-05-08 (8726 ヒット数)
April
: 詩 2005-05-08 (19211 ヒット数)
Arborii-nfloriți răsună...
: 詩 2005-06-24 (7442 ヒット数)
Artiști
: 詩 2005-05-08 (9218 ヒット数)
Basm neisprăvit
: 詩 2005-09-06 (8199 ヒット数)
Bunica
: 詩 2005-05-09 (205881 ヒット数)
Câmpul libertății
: 詩 2005-05-08 (14482 ヒット数)
Când seara-n ceasuri de singurătate...
: 詩 2005-05-09 (8971 ヒット数)
Cantec
: 詩 2003-09-05 (8981 ヒット数)
Cântec
: 詩 2005-10-19 (8039 ヒット数)
Cântec
: 詩 2005-10-19 (9024 ヒット数)
Cântec
: 詩 2005-10-19 (8040 ヒット数)
Cântec de leagăn
: 詩 2009-07-01 (48381 ヒット数)
Cântec de primăvară
: 詩 2005-10-19 (46025 ヒット数)
Cântec sfânt
: 詩 2005-06-24 (70497 ヒット数)
Cântec vechi
: 詩 2005-05-09 (12837 ヒット数)
Către lună
: 詩 2005-05-09 (14772 ヒット数)
Cerșetorii
: 詩 2009-07-17 (6677 ヒット数)
Cîntec
: 詩 2009-07-16 (23046 ヒット数)
Cîntec de leagăn
: 詩 2009-07-17 (7513 ヒット数)
Clopotele din Nürnberg
: 詩 2005-05-09 (9296 ヒット数)
Cobzarul
: 詩 2005-05-08 (10083 ヒット数)
Dedicație
: 詩 2005-05-09 (10040 ヒット数)
Din Paris
: 詩 2005-05-09 (8971 ヒット数)
頁: 2 : 1 |
|

|
|
|
プロファイル Ștefan Octavian Iosif
Ștefan Octavian Iosif (11 septembrie 1875, Brașov - 22 iunie 1913, București) a fost un poet și traducător român, membru fondator al Societății Scriitorilor Români.
Urmează studiile liceale la Brașov și Sibiu. Își stabilește reputația de poet în epocă prin volumele: Patriarhale (1901), Romanțe din Heine (1901), Poezii (1902), Din zile mari (1905), Credințe (1905). Din inițiativa lui Emil Gârleanu, Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel, scriitorii tineri din București s-au întrunit într-o primă consfătuire de lucru în ziua de 13 martie 1908, alcătuind o comisie provizorie pentru elaborarea statutelor preconizatei Societăți a Scriitorilor Români. Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel se cunoscuseră la Paris, în 1901, unde se aflau la studii. Temperamente total diferite, aveau totuși câteva trăsături care îi uneau: amândoi erau poeți, nutrind o mare sete de instruire și afirmare literară, și amândoi erau - structural vorbind - niște visători și niște romantici. Deși psihologic se deosebeau, în plan mai larg se întâlneau și se "completau" în chip fericit: pe când interiorizatul Șt. O. Iosif se simțea atras de exuberantul Anghel, acesta din urmă afla în persoana delicatului Iosif un fel de "reper" literar și temperamental, de care avea nevoie. Fiind și apropiați ca vârstă (Iosif avea 26 de ani, iar Anghel 28), cei doi s-au împrietenit. O relație benefică și pentru literele românești. Și-au luat un pseudonim - A. Mirea - sub care au început să publice lucrări originale și numeroase traduceri din literatura franceză, ajungând în cele din urma să semneze împreuna celebrul Caleidoscop al lui A. Mirea, volum apărut în 1908 și comentat de critica și istoria literară, atât la apariție, cât și mai târziu. Din păcate au iubit aceeași femeie, pe poeta și prozatoarea Natalia Negru. Aceasta s-a căsătorit în 1904 cu Șt. O. Iosif, cu care a avut o fiică, numită Corina. În 1910 relațiile dintre soți se răcesc și, în 1911, cei doi divorțează. Șt. O. Iosif moare în spital, la 22 iunie 1913. Natalia Negru se recăsătorește în 1911 cu Dimitrie Anghel, care va muri de septicemie în 1914, în urma unei tentative nereușite de sinucidere prin împușcare[1], după ce își împușcase soția într-o criză de gelozie. Natalia Negru supraviețuiește și va mai trăi aproape 50 de ani.
|